Mi-e dor de ea...

Da, mi-e tare dor de Ea...de Ea care ma ferea de grijile astea pe care le am acum, de robotizarea asta in care traim. Mi-e dor de Ea si nimic, dar nimic nu o mai aduce inapoi..Mi-e dor de Ea din ce in ce mai mult si cu cat trec anii, cu atat se mareste distanta dintre mine si Ea..Mai aveam patru picuri din Ea..Da, da, patru! Unul s-a scurs acum doi ani si jumatate...unul acum doua saptamani si mi-au mai ramas doar doua...Dar cum, Doamne sa ajung la ele cand robotul din mine nu mai lasa sa ma vad si altceva? Sa mai simt si altceva? Sa ma mai intorc la Ea prin picurile mele doua care mai sunt acolo si ma asteapta...ma asteapta si eu nu si nu! Am alte griji si alte responsabilitati acum. Da,da..Acum ma trezeste alarma Androidului cu sunet de cucurigu si nu mai canta cocosul la geam cand mi-e somnul mai dulce...Acum mi-au luat alte manute locul...acum alta gurita zice ''vreau aia, vreau ailalta''...Acum e randul altor picioruse sa spuna ''  apala abada, caltza Lolica lime, uga-uga''..Si nici macar atat, acum avem ''shoes'', afara e ''snow'' iar Mosului ii spunem ''Santy''..
Si ma gandesc la Ea in fiecare zi...Si tot in fiecare zi incerc sa mai fur ceva din Ea, cea care acum e a altcuiva..e a manutelor care ma cauta noaptea in pat.. Si nu ma supar ca Ea e a lor acum...Asa e firesc..
Dar tot mi-e dor de Ea pe vremea cand era a mea...Acum e altfel, s-a schimbat..desi are acelasi nume, nu mai e Ea cum o stiu eu, cum o stiti si voi...Acum e digitala, acum e moderna..Acum capsunile Ei sunt in caserole la supermarket, nu mai sunt in gradina picurilor, unde pe margine erau margaritare si un prun mare, galben...
Dar nu ma supar pe Ea, stiu ca nici Ea nu a vrut sa ma paraseasca, sa ma lase de izbeliste (si mai mult eu am gonit-o)..si nici pe voi nu a vrut sa va lase...si nici pe parintii nostrii...dar asa e firesc...alte sufletele o asteapta sa le faca fericite macar cativa ani, inainte sa o goneasca...Si Ea pleaca..si nu mai vine..si mie mi-e dor de Ea..de copilaria mea si de icoanele ei, picurile mele...