32

''Cati ani are mama ta?''..si eu spuneam ''32''..Si mi se parea ca 32 e asa de departe, ca eu mai am o viata luuunga pana acolo si niste aventuri de trait..Mama n-avea spice la tample inca, iar eu habar de altceva decat prezentul..Colindam printre blocuri cu turma de copii si strigam ''ole, ole, ole Ceausescu nu mai e'', in pantaloni scurti, maieu si sandale de cauciuc, ca dupa o mare victorie..Mama ma striga pe geam sa-mi arunce 3 lei ''sa-mi iau ceva bun'', apoi ne adunam in livada si ''gateam'' in cutii de conserve aruncate, taiam cu ciobul lipan (si ce amar era) si faceam ciorba de pietre...Ne cocotam in copaci si mancam ciresele cat inca erau verzi, iar dudele erau vedetele verii. Avocado, ananas sau mango erau din filmele straine, la fel de departe ca ''32''...
Apoi au venit primii fluturasi in stomac, lipanul si dudele erau ''de copii mici'' de-acum...Au fost fluturasii aia inocenti si creduli, care nu mi-au facut nici un rau..chiar si acum ma gandesc cu emotie la ei, la cat de puri si curati erau, fara nici un fel de interes material sau ''de-alalalt''...Au trecut fluturasii si-a venit vremea cand am inceput sa-mi fac planuri...cum o sa fie cand voi fi mare, cum o sa ''fiu eu pe picioarele mele'' (da parca ma gonea mama pe usa afara) si cum o sa am ce vreau eu..si ananas..si avocado..si kiwi si o sa am un servici bun, o sa am o masina frumoasa, o sa ma casatoresc si-o sa am doua fetite...Si-am avut si avocado, am avut ananas iar kiwi e preferatul meu, dar tare le duc lipsa dudelor,lipan n-am mai vazut de ani de zile, iar fetitele s-au transformat intr-un baietel de toata frumusetea.Fluturasii sunt acum doar o amintire emotionanta, mama nu ma mai trimite ''sa-mi iau ceva bun'', iar eu vreau sa spun din nou ''32''..dar nu despre mine...