''-Hei, where is my kiss?!
- It's gooone, hihihi!
-Where?
-In Ciainaaaa (China :P ).
-Nooo, I'm very saaaad and I'm crying :((.
- No,mami, don't be sad.
-Why?
-Cause you're my best friend and I love you...''
Si-asa incepe portia noastra de pupat&iubit si dragalit.
A trecut un an si mai bine de la povestea cu Happy Face :). Ne-am facut un pic mai mari si ni s-a mai despleticit limba putin. Sau limbile..:)..Daca inainte ziceam ca e fitza sa-ti vorbeasca copilul alta limba decat ''a da' vatra'', in ultimul an am vazut pe pielea mea ca nu depinde de parinti in ce limba se exprima prichindelu' si basta! Vatra noastra nu e si vatra lui si de-aici vine raspunsul tuturor intrebarilor pe aceasta tema.
Ah, ce daca nu spunem ''te iubesc'' pe limba mamii, oricum n-am crescut cu ''te iubesc, imi pare rau sau imi cer iertare''...Copilaria noastra nu a fost asa sentimentala..nici adolescenta si chiar nici anii maturitatii. Trece timpul prea repede si trag responsabilitatile de tine, nu mai ai vreme de ''te iubesc,imi pare rau,imi cer iertare''..Iar cateodata esti inconjurat de atata imbecilitate incat expresiile de mai sus sunt considerate ciudatenii si se trece repede peste. Daaaar, atata caldura si atata dragoste emanata de un copil te face sa spui instinctiv ''te iubesc''!! Si sa-l strangi tare,tare de parca vrei sa-l bagi in suflet cu totul, cu tot cu pantofi. El simte asta, sta lipit si nu zice nimic; asteapta cuminte. Si mami spera ca asa, peste ani puiul ei va deveni un barbat cald, iubitor si deschis la ''te iubesc, imi pare rau,imi cer iertare''..in orice limba a lumii.
PS: O conversatie recenta cu o fosta colega m-a facut sa-mi propun sa-mi fac timp si sa scriu despre amprenta trista pe care o lasa anturajul pe sufletele slabe si despre cum asociaza unii cel mai frumos job din lume, acela de sotie si mama, cu prajeala, copii crizati si barbati betivi si transpirati....
